Difteria –infectie bacteriana

Difteria –infectie bacteriana

Difteria –infectie bacteriana

Difteria este o infectie bacteriana grava care afecteaza de obicei membranele mucoase ale nasului si gatului. Difteria provoaca dureri in gat, febra, umflarea glandelor si stare de slabiciune. Semnul distinctiv al acestei infectii este formarea unor pseudomembrane de culoare gri-inchis care acopera partea din spate a gatului. Acestea pot astupa caile respiratorii, iar pacientul se poate forta sa respire.

Difteria este extrem de rara in Statele Unite si in alte tari dezvoltate, datorita vaccinarii raspandite impotriva bolii. La nivel European această boală este rară, în medie fiind raportate 52 cazuri annual între 2016 și 2020.

În 2022 se înregistrează o creștere a cazurilor de infecție cu Corynebacterium diphteriae. Pîna la 26 septembrie 2022, șapte țări europene au raportat 92 de cazuri de difterie în rîndul migranților, ceea ce se explică prin deplasarea populațiilor din țările endemice. 66 dintre aceste cazuri s-au prezentat cu difterie cutanată cauzată de Corynebacterium diphteriae. De asemenea au fost raportate forme cu afectare respiratorie, inclusiv un caz fatal. Mojoritatea cazurilor sunt în rîndul bărbaților, iar cele mai multe au fost diagnosticate în centrele de primire a migranților. Unul dintre aceste cazuri a fost detectat la un membru al personalului de la un Centru de primire din Elveția.

Majoritatea cazurilor raportate de țările UE și de Regatul Unit în 2022 au fost infecții cu tulpini de Corynebacterium diphteriae, pentru care a fost confirmată producția de toxine.

Pacientii au la dispozitie o serie de medicamente pentru tratarea difteriei. Cu toate acestea, in stadiile avansate, difteria poate afecta serios inima, rinichii si sistemul nervos. Boala poate fi mortala chiar si dupa administrarea tratamentului. Pana la 3 la suta dintre persoanele care sufera de difterie mor din cauza acesteia. Procentajul este mai mare in randul copiilor sub 15 ani.

Semne si simptome ale difteriei

Semnele si simptomele difteriei debuteaza, de obicei, dupa doua pana la cinci zile de la infectare. Angina difterica reprezinta cea mai frecventa manifestare clinica de difterie.

La unii oameni, infectia cu bacteria care provoaca difteria produce simptome usoare. In alte cazuri, semnele si simptomele nu apar deloc. Persoanele infectate care nu prezinta semne ale bolii sunt cunoscute ca purtatoare ale bacteriilor care produc difteria, deoarece pot raspandi infectia fara sa se imbolnaveasca.

 

Difteria cutanata

Exista un al doilea tip de difterie care poate afecta pielea. Pacientul se confrunta, de obicei, cu durere, inrosire si umflaturi tipice asociate altor infectii bacteriene ale pielii. Ulceratiile acoperite de membrana cenusie specifica bolii se pot dezvolta si in difteria cutanata.

Desi este mai frecventa in climele tropicale, difteria cutanata apare si in Statele Unite, in special in randul persoanelor cu o igiena precara care traiesc in conditii aglomerate.

Cauze si factori de risc

Afectiunea este provocata de bacteria Corynebacterium diphtheriae. De obicei, C. diphtheriae se inmulteste pe sau aproape de suprafata mucoaselor gatului. C. diphtheriae se raspandeste pe trei cai:

Tuse sau stranut

Atunci cand o persoana infectata stranuta sau tuseste, elibereaza in jurul sau o perdea de picaturi contaminate, cu care oamenii aflati in apropiere pot intra in contact. Difteria se raspandeste in mod eficient in special in zonele si spatiile aglomerate.

Obiecte personale contaminate

Ocazional, oamenii dezvolta difterie daca intra in contact cu obiectele folosite de o persoana infectata, daca beau dintr-un pahar neclatit din care a baut o persoana infectata sau daca ating alte articole pe care s-au depus secretiile pline cu bacterii.

Articole de uz casnic contaminate

In cazuri rare, difteria se raspandeste prin atingerea unor obiecte menajere, cum ar fi prosoape sau jucarii.

Alte modalitati

De asemenea, puteti intra in contact cu bacteriile care provoaca difteria prin atingerea unei rani infectate. Persoanele care au fost infectate cu bacteriile difteriei si care nu au fost tratate, pot infecta persoanele neimunizate timp de maximum sase saptamani – chiar daca nu prezinta niciun simptom.

Factori de risc

Principalele grupuri de persoane care prezinta un risc crescut de a contracta difterie sunt:

·         Copiii si adultii care nu au fost imunizati la zi

·         Oameni care traiesc in zone aglomerate sau neigienizate

·         Persoanele care calatoresc intr-o zona in care difteria este endemica

Difteria apare rar in Statele Unite si Europa de Vest, unde autoritatile din domeniul sanatatii ii vaccineaza de zeci de ani pe copii impotriva afectiunii. Cu toate acestea, difteria este inca frecventa in tarile aflate in proces de dezvoltare, unde procentajele de imunizare sunt mici.

In zonele in care vaccinarea contra difteriei este standard, boala este in principal o amenintare doar pentru persoanele nevaccinate sau vaccinate neadecvat care calatoresc in strainatate sau care intra in contact cu persoane din tarile mai putin dezvoltate.

Difteria la copii

Copiii sub 5 ani si adultii peste 60 de ani prezinta un risc deosebit de a contracta infectia. Boala este inca frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde imunizarile de rutina nu sunt administrate.

Ce semne pot aparea

Pe masura ce infectia progreseaza, copiii:

·         pot avea dificultati de respiratie sau de inghitire

·         se pot plange ca vad dublu

·         pot vorbi cu dificultate

·         pot prezenta semne de intrare in soc (piele care este palida si rece, batai rapide ale inimii, transpiratie, o stare de neliniste si anxietate)

In cazurile care infectia migreaza dincolo de gat, toxina se raspandeste prin circulatia sanguina si poate duce la complicatii serioase care pot pune in pericol viata pacientului prin afectarea altor organe, cum ar fi inima si rinichii. Toxina poate provoca daune grave ale inimii, afectand capacitatea acesteia de a pompa sangele sau capacitatea rinichilor de a filtra reziduurile din organism. De asemenea, poate provoca leziuni nervoase, ducand in cele din urma la paralizie. Pana la 40% pana la 50% dintre cei care nu sunt tratati pot acea effect letal.

Tratamentul in cazul copiilor

Copiii cu difterie sunt tratati in spital. Dupa ce medicul confirma diagnosticul in urma recoltarii unei probe din gat, persoana infectata primeste o anti-toxina speciala, administrata injectabil sau inrtavenos prin branula. Aceasta are rolul de a neutraliza toxina care circula deja prin organism. In plus, doctorul mai poate administra antibiotice pentru a ucide bacteriile difterice ramase.

Diagnostic

Exista teste definitive prin care se diagnosticheaza un caz de difterie, astfel incat daca simptomele si istoricul pacientului cauzeaza o suspiciune de infectie, este relativ simplu de confirmat diagnosticul.

Medicii ar trebui sa fie suspiciosi daca observa prezenta psuedomembranei caracteristice bolii, sau daca pacientii au o faringita inexplicabila, ganglioni inflamati in gat si febra mica. Alte indicii care pot intari diagnosticul de difterie sunt raguseala si stridorul (sunet ascutit de tonalitate inalta care se aude atunci cand pacientul respira).

Difterie analize

Probele de tesut prelevate de la un pacient suspect de difterie pot fi utilizate pentru a izola bacteriile, care sunt apoi cultivate pentru identificare si testate pentru toxicitate:

·         Probele clinice sunt recoltate din nas si gat.

·         Toate persoanele suspecte de infectie, dar si cele apropiate lor, trebuie sa fie testate.

·         Daca este posibil, probele sunt, in unele cazuri, prelevate de sub pseudomembrana specifica sau chiar prelevate din insasi membrana.

Este posibil ca aceste teste sa nu fie disponibile usor. De aceea, medicii ar trebui sa se bazeze pe un laborator de specialitate.

Tratament

Difteria este o boala grava. Din aceata cauza, medicii o trateaza imediat si agresiv cu ajutorul acestor medicamente:

Antitoxina

Daca medicii suspecteaza ca pacientul, fie ca este copil, fie ca este adult, sufera de difterie, ii administreaza o doza cu antitoxina. Antitoxina, care este injectata in vena sau muschi, neutralizeaza toxina difterica care circula deja prin organism.

Inainte de a administra antitoxina, exista posibilitatea ca medicii sa efectueze teste de alergie pe piele pentru a se asigura ca persoana infectata nu are alergie la antitoxina. Persoanele alergice trebuie mai intai desensibilizate la antitoxina. Medicii realizeaza acest lucru administrand initial doze mici de antitoxina si crescand apoi treptat doza.

Antibiotice

Difteria poate fi tratata si cu antibiotice, cum ar fi penicilina sau eritromicina. Antibioticele ajuta la uciderea bacteriilor din organism, eliminand infectiile. In plus, antibioticele reduc la doar cateva zile perioada in care o persoana cu difterie poate fi contagioasa.

Copiii si adultii care sufera de difterie trebuie, de multe ori, sa stea in spital pentru a fi tratati. Acestia pot ramane izolati intr-o unitate de terapie intensiva, deoarece difteria se poate raspandi cu usurinta la persoanele care nu au fost imunizate impotriva bolii.

De asemenea, medicii pot elimina o parte din membrana groasa si gri din gat, daca aceasta blocheaza respiratia.

Tratamente preventive

Daca ati intrat in contact cu o persoana infectata cu difterie, este recomandat sa mergeti la doctor pentru a fi testati si, probabil, tratati. Medicul va poate prescrie o reteta cu antibiotice pentru a nu dezvolta afectiunea. De asemenea, este posibil sa aveti nevoie de o doza de rapel a vaccinului antidifteric.

In plus, pot fi tratate cu antibiotice si persoanele care sunt considerate purtatoare ale infectiei, pentru a elimina bacteriile din organism.

Stil de viata si remedii la domiciliu

Recuperarea in urma acestei boli presupune multa odihna la pat. Evitarea oricarui tip de efort fizic este deosebit de importanta daca inima a fost afectata. Pacientul poate fi nevoit sa stea in pat cateva saptamani sau pana cand se recupereaza complet.

In plus, se impune o izolare stricta in timpul perioadei contagioase, pentru a preveni raspandirea infectiei. De asemenea, pentru a preveni transmiterea infectiei, persoanele care stau in aceeasi casa cu pacientul trebuie sa se spele bine pe maini. Din cauza durerilor si a dificultatilor la inghitire, pacientul poate fi nevoit sa se hraneasca prin lichide si alimente moi pentru o perioada.

Odata ce s-a recuperat dupa aceasta infectie, pacientul ar putea avea nevoie de un curs complet de vaccinuri contra difteriei pentru a preveni reaparitia bolii. Faptul ca ati suferit prima data de difterie nu va garanteaza imunitatea pe viata. Puteti contracta infectia de mai multe ori daca nu sunteti complet imunizati impotriva acesteia.

Complicatii

Lasata netratata, difteria poate provoca:

Probleme de respiratie

Bacteriile care provoaca difteria produc o toxina. Aceasta toxina afecteaza tesutul aflat in zona imediata a infectiei – de obicei, nasul si gatul. In acel loc, infectia da nastere unei pseudomembrane dure, de culoare gri, compusa din celule moarte, bacterii si alte substante. Aceasta membrana poate impiedica respiratia.

Leziuni cardiace

Toxina se poate raspandi prin circulatia sanguina si poate deteriora alte tesuturi din corp, cum ar fi muschiul inimii, provocand complicatii cum ar fi inflamatia muschiului cardiac (miocardita). Leziunile cardiace produse de miocardita pot fi usoare si pot fi sub forma unor anomalii minore care apar pe electrocardiograma sau severe, acestea provocand insuficienta cardiaca congestiva si moarte subita.

Leziuni nervoase

Toxina poate provoca si leziuni ale nervilor. Principalele tinte sunt nervii din zona gatului, unde o conducere nervoasa precara poate provoca dificultati la inghitire. De asemenea, se pot inflama nervii de la nivelul bratelor si picioarelor, lucru care poate provoca slabiciune musculara. Daca toxina afecteaza nervii care ajuta la controlarea muschilor folositi in respiratie, acesti muschi pot deveni paralizati. Astfel, pacientul nu mai poate respira fara ajutorul unui ventilator sau al unui alt dispozitiv care sa ajute la respiratie.

Daca tratamentul este administrat la timp, majoritatea pacientilor cu difterie supravietuiesc acestor complicatii, insa recuperarea este adesea lenta. Difteria este fatala la 3% dintre cazuri.

Prevenire

Difteria poate fi evitata cu ajutorul cunoscutului vaccin antidifteric.

 

Vaccinul antidifteric se include și poarta denumirea de Penta, care se administrează la 2, 4, 6 luni, DTP – se inoculează la 20-24 luni, DT - la 4-7 ani și Td e la 15 ani, 20ani  și toți maturii cu o periodicitate de 10 ani. De obicei, se administreaza intr-o singura doza, in acelasi timp cu vaccinurile pentru pertussis si tetanos.